îmi lipesc 23ul de piele aşa cum îmi îmbrăţişez copiii nenăscuţi
să fie reazăm celor patru pereţi
după mine potop în arena cu lei

să aduni amintirile uitate în sertarul cu lampioane
şi să balansezi doar când vrei prin secundă
23 este şi numărul meu în care o mână strigă spre alta
tu pentru că trebuie eu pentru că urmez
dar pasul meu e mai iute şi-alerg fără să-mi ştiu cărările
în capăt un copac se frânge

o respiraţie atât a mai rămas între vertebră şi clack
măsor distanţa dintre umeri şi cap
încă se mai zbate un dumnezeu
prins între index şi ultimul foc
pe ţeavă nu e loc de doi
de azi 23 e numai al meu

15 Vizionari | 0 Răspunsuri

au crăpat măştile şi-aţi rămas fără zâmbet
s-au încheiat toţi nasturii
eu m-am uitat pe-afara şi-alerg pe sub drumuri
lumea are gura cusută
nimeni nu strigă că-i calc stelele
în toc mi-am înfipt pietre de hotar
şi-nsemn cu mine fiecare frunză
căzută înainte de vreme
ştiind că pasul meu nu va stârni pulberi

toate se zbat într-un imens rostogol
şi totul e alb căzut în vârful de gene
cu-o ultimă plecaciune se-omoară şi ultimul gând
- hoţul de negru- zidind temelii în tăcere
cu storuri lăsate lumina e  densă
şi iarna mai rece

57 Vizionari | 4 Răspunsuri

ea era doar un gând spre care el îşi întindea mâinile
tremurând nebuneşte spre alte dimineţi în ceaţă
îşi creştea drumul altoind cărări spre soare răsare
şi doar ei îi deschidea uşa cu un verde amar
sorbit din cioburi de prea plin
îi desena în aripi doruri necoapte
şi rugi îi înălţa dincolo de zidul prea înaltului vid
- să sfâşii din amintirile mele vreau - îi striga în răstimpuri-
precum regele din ciosvârta de miel
să pui amprenta dinţilor tai
voal peste zilele-mi toate
să mi te dau azi ţie lipsit de anotimp
poem să faci din lacrimi
să-mi fii iubită şi-n legământ etern
să îmi croieşti costum din esenţe moi
din rugăciuni - iatac
să-mi răcoresc o clipă tâmpla
apoi ploaie să fiu curgând la picioarele tale

155 Vizionari | 7 Răspunsuri

Tu ai plecat…

Tu ai plecat intr-o zi innorata
Spunandu-mi ca nu te voi mai vedea niciodata
Si fara sa privesti in urma
Ti-ai uitat pasii printre straini
Pentru totdeauna.

145 Vizionari | 9 Răspunsuri

mi-am lăsat stomacul în sala de aşteptare
îl sugruma teama în pumni
am împletit drumurile între picioare de scaun
timpul m-a împins spre uşa mânjită cu scâncete
şi-acum am o lacrimă lipită de piele

pe-o canapea am uitat gânduri
am vrut să mă dezbrac
nu
nu încă mi-a zis călăul
îmi plac ghetele tale
va trebui să-nveţi să tragi cu arcul
sau dacă nu
poate la primăvară când vei înfrunzi iar

"hai frunză galbenă
-a venit toamna
doar ploaia asta nebună a zis că vine
şi nu mai vine..."

51 Vizionari | 0 Răspunsuri

Pierduta esti…

Pierduta esti in departare
Si despre tine n-oi mai scrie.
Doar vantul rece mai adie
Stingand a vietii lumanare.

Pe-al tau mormant lacrimi amare
Au stins un suflet intr-o glastra.
Intre noi doi va fi uitare…
Ramai cu bine, floare albastra !

77 Vizionari | 3 Răspunsuri

te cuprind cu verde şi-ţi spăl dinţii cu rouă
să muşti doar ziua dinainte
tu n-ai să ştii ce gânduri ţi-au hărăzit plecarea
şi niciodată paşii nu-ţi vor răsuna în ecouri frânte
ochii tăi vor spăla pulberi
şi bulgări se vor naşte în palme de anotimp
vei adormi la sânu-ţi timpul
şi iernii îi vei da căldura ta
îngheţând râurile din jurul pietrelor
plângându-şi oaselor cenuşa
vei asculta tăceri tăinuite brăzdând nemuriri
şi-n arce vei roi în inima templului
cercetând ascunsa risipire a luminii
legănându-te-n umbră vei fi stăpânul intunericului tau

116 Vizionari | 5 Răspunsuri

    
   
Textul conţine cuvinte sau expresii vulgare!

http://www.e-poezie.net/index.php?action=blog;blog=1017

36 Vizionari | 0 Răspunsuri

am înfipt luna în stâlpul de la colţul străzii
i-am cântat serenada felinarului stins şi pentru o clipă am simţit-o
dispreţuindu-mă în lumina lăptoasă
m-am văzut fugit din lume negociind timpul pe bordurile slinoase
eu vagabondul nopţilor târzii în căutarea zilelor pierdute
mi-am vândut vremuri pentru cuvântul rostit de sub fularul
cu dungi scămoşate asemeni drumurilor ce duc în franjuri
şi -n piciorul izbit de cutiile goale
stâlpul de lângă chioşcul marginii de drum mă sprijină ca un frate
şi doar lui îi şoptesc că poate roua e un sictir de viaţă
doar lui îi pictez imagini ale minţii mele cu degetele mâncate de ger
îi înghit rugina pregătindu-mă de şueta cu întunecaţii
ei îmi vor dezlipi ochii mijiti către cer
-la ora asta toţi dumnezeii dorm

87 Vizionari | 4 Răspunsuri

e şifonată. ca timpul. mă ţine pe braţe. zâmbeşte tandru.
ea nu e neagră. e. dar veşnică.
vrea să mă sărute.
miroase hăul.

o fărâmă de carne îşi urlă agonia
smulgând lese câinilor ce latră bezmetici în cor
le scoate ochii bulbucaţi  ascunşi între coate
şi toaca mărunt sunetele ecoului ce trece de munţi
se răstigneşte la colţ de umbră
iar gândurile-i spală trupul uitat în guri de molii
i-au ros ciorapii drumurile tălpile-i sângereaza
iar praful se-nfige în pori
clei de oase a lipit-o cu ochii-n pământ

stop.urmează ultima staţie.
pe dreapta coboară.stângii îi sunt uşile închise. tu nu eşti. nu mai eşti.
se taie pâinea-n felii. porţia ta nu mai este. s-a dus asemeni umbrei mâncată de val.

o urmă de foc mai muşcă o dată din carne iar fumul înghite rugina din gratii

aţâţă-l întunecatule. picură seara.

64 Vizionari | 2 Răspunsuri