Pălăria de fetru
Astăzi am să vă spun o poveste reală.
Cu ceva vreme în urmă în istoria literaturii americane se consemna că au fost necesari 50 de ani pentru a scoate din creaţia literară autohtonă privighetoarea şi ciocârlia. Scriitorii din acea vreme, majoritatea aserviţi literaturii engleze dominate de creaţiile lui Shakespeare şi Wordsworth, utilizau în orice evocare poetică a răsăritului sau înserării aceste două păsări care nici măcar nu trăiau peste ocean. Abia in 1834 se reuşeşte impunerea în creaţiile americane a piţigoiului albastru şi a sturzului păsări specifice zonei.
Nu pot decât să îmi scot
pălăria de fetru în memoria acelor oameni care au luptat cu îndârjire 50 de ani pentru a pune anumite lucruri la locul lor.
Ritualismul literar este un lucru normal şi se găseşte în toate curentele sub diferite forme. De exemplu romanticii noştri nu au scris nimic fără a lua luna, cerul nopţii şi stelele drept martori.
Alt exemplu este literatura din zilele noastre care, deşi s-ar dori un teren liber în care exprimarea să beneficieze de toată libertatea de care are nevoie -aşa cum a fost înfloritoarea perioadă interbelică- nu reuşeşte decât să creeze a
legorii de scriitori şi foarte rar scriitori adevăraţi. Se creează acei 'titani' credincioşi, necunoscând frica sau ruşinea, despre care vorbeşte Guigliemo Ferro într-o fabulă extraordinară în care Prometeu scăpă din Caucaz şi fuge în America unde construieşte o armată de titani incoruptibili. Incoruptibili, credincioşi, fără frică sau ruşine deoarece erau maşini, nu aveau creier!
Rezultatul vieţii literare de la începutul mileniului trei este incapacitatea de a înţelege componenta extrinsecă a literaturii pentru că nu se pune accent pe cunoaşterea în detaliu a perspectivei intriseci a literaturii, a elementelor imanente ale unei creaţii literare.
Literatura îşi pierde intenţia reflexivă şi câştigă tot mai mult teren dimensiunea denotativă sau intenţia tranzitivă a textului. Pentru că în această formă nu mai avem o operă literară în faţă ci un text, care de multe ori nici măcar nu respectă...